Cardiomiopatiile reprezintă unele dintre cele mai importante cauze de insuficiență cardiacă, tulburări severe de ritm cardiac și moarte cardiacă subită la persoane tinere, potrivit Societății Europene de Cardiologie.

Deși unele forme evoluează lent și pot rămâne mult timp fără simptome evidente, boala poate duce în timp la complicații serioase dacă nu este monitorizată și tratată corespunzător.

Principalele riscuri asociate cardiomiopatiei

Insuficiența cardiacă

Unul dintre cele mai frecvente riscuri este apariția insuficienței cardiace. În timp, mușchiul inimii poate deveni prea slăbit, prea rigid sau prea îngroșat pentru a mai pompa eficient sângele. Acest lucru poate provoca:

• oboseală accentuată;
• lipsă de aer;
• umflarea picioarelor;
• toleranță redusă la efort.

Tulburările de ritm cardiac (aritmiile)

Cardiomiopatia poate afecta sistemul electric al inimii și poate favoriza apariția aritmiilor. Unele pot provoca doar palpitații, însă altele pot deveni periculoase și pot crește riscul de stop cardiac.

Printre simptomele care pot apărea se numără:

• palpitațiile;
• amețelile;
• episoadele de leșin;
• senzația de „bătăi neregulate” ale inimii.

Moartea cardiacă subită

În anumite forme de cardiomiopatie, în special cele genetice sau asociate cu aritmii severe, există risc de moarte cardiacă subită. Acest risc poate exista chiar și la persoane tinere sau aparent sănătoase. Din acest motiv, specialiștii recomandă evaluarea periodică a riscului aritmic și, în unele situații, implantarea unui defibrilator cardiac.

Formarea cheagurilor de sânge și accident vascular cerebral

Unele tipuri de cardiomiopatie cresc riscul formării cheagurilor de sânge în inimă. Acestea pot migra către creier și pot provoca accident vascular cerebral. Riscul este mai mare atunci când cardiomiopatia se asociază cu fibrilație atrială.

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le au pacienții după diagnostic este dacă această boală poate fi vindecată complet.

Potrivit specialiștilor din cadrul European Society of Cardiology (ESC), răspunsul diferă de la un caz la altul. Totul depinde de tipul cardiomiopatiei, de cauza care a dus la apariția bolii și de cât de repede este descoperită.

În multe situații, cardiomiopatia nu dispare complet, însă poate fi ținută sub control prin tratament, monitorizare și schimbări ale stilului de viață. Multe persoane reușesc să ducă o viață activă și echilibrată atunci când boala este urmărită corect și tratată la timp.

Unele forme evoluează lent și pot rămâne stabile ani de zile. Tratamentul recomandat de medic are rolul de a:

• reduce simptomele;
• proteja funcția inimii;
• preveni complicațiile;
• scădea riscul de insuficiență cardiacă sau tulburări severe de ritm.

Se poate îmbunătăți funcția inimii?

Da. Există situații în care funcția inimii se poate ameliora semnificativ, mai ales atunci când cauza cardiomiopatiei poate fi tratată sau controlată.

Acest lucru poate apărea:

• după controlul tensiunii arteriale;
• după tratarea unor infecții sau inflamații;
• după renunțarea la alcool sau alte substanțe toxice;
• prin tratamentul corect al insuficienței cardiace.

În alte cazuri, boala necesită monitorizare pe termen lung și tratament continuu, pentru a preveni agravarea simptomelor.

Ce tratamente există?

Tratamentul diferă de la o persoană la alta și depinde de forma bolii și de simptomele existente. Acesta poate include:

• medicamente pentru susținerea funcției inimii;
• tratament pentru controlul aritmiilor;
• anticoagulante;
• implantarea unui pacemaker sau a unui defibrilator cardiac;
• recomandări privind alimentația și stilul de viață;
• controale cardiologice periodice.

În formele severe, atunci când inima este foarte afectată, poate fi necesar transplantul cardiac.

De ce este important diagnosticul precoce?

Specialiștii atrag atenția că descoperirea timpurie a bolii poate reduce semnificativ riscul unor complicații grave, precum:

• insuficiența cardiacă;
• tulburările severe de ritm;
• accidentul vascular cerebral;
• moartea cardiacă subită.

De aceea, simptome precum palpitațiile, lipsa de aer, oboseala accentuată sau episoadele de leșin nu ar trebui ignorate, mai ales dacă persistă sau apar frecvent.

Cardiomiopatia poate fi și moștenită?

Da. Unele forme de cardiomiopatie au componentă genetică și pot apărea la mai mulți membri ai aceleiași familii. În anumite situații, medicii pot recomanda evaluarea rudelor apropiate sau teste genetice, pentru identificarea riscului din timp.

Cardiomiopatiile, afecțiuni cardiovasculare cu componentă frecvent ereditară, devin tot mai relevante în contextul progresului în prevenția bolilor cardiovasculare clasice. Pe măsură ce strategiile preventive își dovedesc eficiența, patologiile cu mecanism predominant non-modificabil, precum cardiomiopatiile, reprezintă o proporție tot mai mare din povara generală a bolilor cardiovasculare. Această evoluție impune o nevoie urgentă de acces rapid la medicamente de ultimă generație, o nevoie medicală și socială pentru pacienții din România, care se confruntă cu întârzieri semnificative față de standardele europene.

Datele științifice indică faptul că până la 1 din 500 de adulți pot fi afectați de cardiomiopatii. Multe cazuri rămân nedetectate sau sunt diagnosticate eronat ca insuficiență cardiacă, ceea ce contribuie la o povară majoră asupra resurselor de asistență medicală. Subestimarea acestor patologii pe agenda de sănătate publică accentuează dificultățile de acces la tratament și riscul de complicații.

Impactul psihologic și social asupra pacienților și familiilor

Este esențial să recunoaștem și să abordăm impactul psihologic al cardiomioptiei hipertrofice asupra pacienților și familiilor lor. Aceste boli generează limitări importante în activitățile zilnice, cum ar fi mersul, efortul fizic și participarea la viața socială, iar mulți se confruntă cu oboseală cronică, dificultăți de respirație și anxietate privind evoluția bolii. Incertitudinea prognosticului, tratamentului și necesitatea monitorizării permanente accentuează stresul emoțional și poate duce la izolare socială, reducând independența personală. Presiunea resimțită afectează nu doar pacientul, ci și întreaga familie, amplificând nevoia de sprijin multidisciplinar și de politici care vizează atât sănătatea fizică, cât și cea mentală.

Măsuri prioritare

Strategia Națională pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare propune măsuri esențiale pentru îmbunătățirea managementului bolilor cardiovasculare, dar nu acordă atenție sporită cardiomiopatiilor. Printre direcțiile strategice din Strategia Națională se numără investiții în cercetare, crearea de registre, screening, prevenție, infrastructură, acces la tratament și reducerea inegalităților.

Datele recente din studiul WAIT, prezentat în mai 2026 (la nivel european) arată că România se confruntă cu unele dintre cele mai mari întârzieri privind accesul efectiv la medicamente inovatoare. Un pacient român așteaptă, în medie, 1.110 zile, adica mai bine de 3 ani până când un medicament inovator aprobat în Europa ajunge să fie compensat prin sistemul public de sănătate în România. Dintre cele 168 de medicamente inovatoare aprobate la nivel european între 2021-2024, doar 28 erau compensate în România la începutul anului 2026. Această întârziere nu doar că afectează șansele de tratament optim, ci amplifică diferențele față de alte state europene. În fiecare an în care deciziile administrative și legislative întârzie, decalajul devine tot mai greu de recuperat, cu impact direct asupra vieții pacienților care au nevoie de tratament acum.

Cardiomiopatia hipertrofică reprezintă o provocare majoră pentru sistemul de sănătate din România, atât prin diagnosticarea tardivă, cât și prin accesul întârziat la terapii inovatoare. Impactul acestor boli se extinde asupra pacienților și familiilor, generând stres psihologic, izolare și inechități sociale. Este nevoie de soluții rapide, colaborare între autorități și industrie, precum și politici care să faciliteze accesul la tratament și să reducă decalajul față de standardele europene.